Încondeierea ouălor de Paște este o tradiție străveche, de origine precreștină, practicată în Europa centrală și estică. Ouăle încondeiate simbolizează sosirea primăverii și renașterea naturii.
În tradiția populară românească, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și al purificării, ce protejază animalele din gospodărie. Încondeierea ouălor este practicată exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paște, de obicei în „joia verde” si „vinerea seacă” în credința că acestea nu se strică. Motivele ornamentatției ouălelor încondeiate se diferențiază în funcție de localitate, ce se prezintă în mai multe variante.
În prezent, sunt folosite mai multe culori la încondeierea ouălor, fiecare din ele având un anume simbol și anume: albul este simbol al purității, roșul semnifică viața (culoarea sângelui), albastrul este culoarea cerului și a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea, galbenul reprezintă soarele și aurul, însă liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în trecut, se vopseau în culori vegetale, naturale.
Culorile vegetale sunt preparate după rețete străvechi, care au la bază o mare varietate de procedee și tehnici, astfel: culoarea roșie se obține din coajă, frunze și flori de măr dulce, flori de sovârf (șofran), coaja de măcieș etc., albastrul se obține din flori de viorele, galben se obține din coji de ceapă, coaja de lemn pădureț, coajă de lemnul câinelui, verdele poate fi obținut din frunze de nuc, floarea-soarelui, negru se obține din coaja verde a nucilor etc.
Tehnica încondeierii urmează un scenariu bine stabilit și anume: se spală cu grijă coaja și se șterge cu oțet (degresarea fiind necesară pentru prinderea uniformă a vopselei); se fierb la foc domol, așezate culcat, în apa vasului și apoi se introduc în baia de vopsea. Cele mai frumoase ouă de Paște sunt ouăle închistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Tehnica uzitată este aceea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, și scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roșie și neagră). Unealta folosită se numește chișiță și este un bețișor de lemn ce are fixată, la unul din capete, o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. La sfârșit, după scriere și îmbăiere, oul se încălzește puțin și, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea ușor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidență desenul. Dacă dorim ca oul să fie multicolor, atunci se cufundă succesiv în culori din ce în ce mai închise, după ce s-au scris motivele cu ceară, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceara, se pune oul aproape de o sursă de căldură și se șterge cu o pânză, apoi se unge cu ulei sau grăsime pentru a-i da strălucire.
În tradiția populară românească, ouăle de Paște sunt considerate un simbol al regenerării și al purificării, ce protejază animalele din gospodărie. Încondeierea ouălor este practicată exclusiv de femei, cu o săptămână înainte de Paște, de obicei în „joia verde” si „vinerea seacă” în credința că acestea nu se strică. Motivele ornamentatției ouălelor încondeiate se diferențiază în funcție de localitate, ce se prezintă în mai multe variante.
În prezent, sunt folosite mai multe culori la încondeierea ouălor, fiecare din ele având un anume simbol și anume: albul este simbol al purității, roșul semnifică viața (culoarea sângelui), albastrul este culoarea cerului și a apei, iar negrul reprezintă fertilitatea, galbenul reprezintă soarele și aurul, însă liniile pictate pe ouă simbolizează eternitatea. Ouăle, în trecut, se vopseau în culori vegetale, naturale.
Culorile vegetale sunt preparate după rețete străvechi, care au la bază o mare varietate de procedee și tehnici, astfel: culoarea roșie se obține din coajă, frunze și flori de măr dulce, flori de sovârf (șofran), coaja de măcieș etc., albastrul se obține din flori de viorele, galben se obține din coji de ceapă, coaja de lemn pădureț, coajă de lemnul câinelui, verdele poate fi obținut din frunze de nuc, floarea-soarelui, negru se obține din coaja verde a nucilor etc.
Tehnica încondeierii urmează un scenariu bine stabilit și anume: se spală cu grijă coaja și se șterge cu oțet (degresarea fiind necesară pentru prinderea uniformă a vopselei); se fierb la foc domol, așezate culcat, în apa vasului și apoi se introduc în baia de vopsea. Cele mai frumoase ouă de Paște sunt ouăle închistrite, numite impropriu ouă încondeiate. Tehnica uzitată este aceea a păstrării culorii de fond și constă în trasarea pe ou a unor desene, cu ajutorul cerii de albine topită, și scufundarea succesivă în băi de culoare (galbenă, roșie și neagră). Unealta folosită se numește chișiță și este un bețișor de lemn ce are fixată, la unul din capete, o pâlnie minusculă confecționată din alamă, prin care este petrecut un fir de păr de porc. La sfârșit, după scriere și îmbăiere, oul se încălzește puțin și, cu ajutorul unei cârpe, de asemenea ușor încălzită, se îndepărtează straturile de ceară, punându-se în evidență desenul. Dacă dorim ca oul să fie multicolor, atunci se cufundă succesiv în culori din ce în ce mai închise, după ce s-au scris motivele cu ceară, tot succesiv. Pentru a îndepărta ceara, se pune oul aproape de o sursă de căldură și se șterge cu o pânză, apoi se unge cu ulei sau grăsime pentru a-i da strălucire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu